One Last Goodbye….
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Ars la sentiment
Ce sentiment e acela de vinovatie? Sa stii ca vina pentru absolut toate probleme sentimentale pe care le ai iti apartine? Cel de langa devine un martir care rezista eroic sub ploaia de vorbe si gesturi. Sentimentul asta pe care il acum ma roade pe dinauntru si ma impiedica respir. Absolut tot ceea ce mi se intampla este vina mea. Nimeni altvineva nu poate fi invinovatit si nimanui altcuiva nu ii pot pasa responsabilitatea acestei dureri.
Nu am stiut cand sa ma opresc si nu am stiut cand sa renunt a mai chema tot acest rau inspre mine. E pretul pe care il platesc ca nu am stiut sa apreciez ceea ce am, si am plusat in prostie. Am chemat asupra mea durerea, disperarea, deznadejdea si tradarea. Fiecare cuvant gresit pe care l-am rostit s-a intors inapoi sub forma unor lacrimi varsate..in linistea unei disperari, in durerea unui moment, in imposibilitatea d a mai respira…
Vreau sa se termine, vreau sa fiu din nou singura…singura cu durerea mea, eu si gandurile mele…sa nu mai fac pe nimeni sa sufere prin vorbe aruncate…venite din frica prea mare de a pierde….e cam tarziu, deja am pierdut. si singul lucru pe care il mai pot face e sa nu ma mai uit in urma…regretele nu sunt printre cei mai buni prieteni ai mei….
And somehow I knew you could never, never stay
And somehow I knew you would leave me
And in the early morning light
I wished, I wished you could have stayed
Tags: disperare, final, regret, tradare, vinovatie
April 29th, 2008 at 11:57 PM
dude, eu zic ca exagerezi; ia-ti mai bine cateva zile numai pt tine sa te gandesti la ce se intampla, cateva zile in care sa nu vezi pe nimeni, sa meditezi.
cred ca te va ajuta sa vezi mai limpede lucrurile…
“Am chemat asupra mea durerea, disperarea, deznadejdea si tradarea.” ehem, de unde tradarea? :/ Durere, disperare, dar de tradare nu poate fi vorba.
Take care, love you! :*