Pentru tine….
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Ars la sentiment
Nu mai pot sa ma lupt cu trecutul tau…nu mai am resurse si nici motive. Cu fiecare zi care trece imi dau seama ca nu mai are sens. Oricat de mult m-as stradui, cineva deja mi-a luat-o inainte. A te minti singur, zilnic, ca viata merita, mai ales o bucata din ea nu are sens, e ceva futil. A incerca sa lupti cu trecutul tau personal e una, dar sa scoti demonii a ceea ce a fost dintr-un om e ceva aproape imposibil. Aproape, pentru ca inca mai exista cineva care ar incerca, dar din nefericire nu sunt eu aceea. Si nici nu mai sunt singura daca imi doresc sa fiu aceea. Ar avea vreun sens? Toate au mers atat de bine pana cand tu te-ai uitat in urma. Si nu numai ca ai facut asta, dar ai si lasat urme ale trecerii tale prin trecut. Le-ai adus in prezentul nostru, si ai stricat totul.
Am gresit in momentul in care mi-am imaginat ca pot avea incredere in tine si ca totul va fi bine, am gresit cand am crezut ca totul a ramas in urma si ca ceea ce a fost nu va mai conta… Urasc oamenii slabi, care nu pot fi consecventi in ceea ce fac si spun. Tu esti unul dintre aceia. Ma minti in fata in fiecare zi cu cei mai frumosi ochi si cu cel mai mare calm. Ca sa nu spun tupeu. Te-ai uitat in ochii mei si mi-ai spus “nu.” Iar eu ca ultima proasta de telenovela te-am crezut…In curand voi deveni si eu unul dintre oamenii aceia pe care ii urasc. Iar respectul fata de mine insemi si increderea in mine sunt ultimile lucruri pe care le mai am. Nu te voi lasa sa mi le iei si pe astea dupa ce mi-ai luat speranta.. Cel care a spus ca speranta moare ultima a fost un imbecil. Speranta nu moare, pur si simplu se transforma in realitatea cruda, in vizunea corecta asupra vietii.
Nici nu stiu de ce mai stau cu tine. Probabil dintr-un sentiment imbecil care se chema iubire, dar pe care il voi masacra in fiecare zi a existentei mele. Nu meriti iubirea mea, nu ma meriti dar mai ales nu meriti toate lacrimile pe care le-am varsat pentru tine. Intoarce-te inapoi unde ti-a fost bine atata timp si lasa-ma pe mine. Sunt din alte sfere in care tu nu vei putea nicicand patrunde… Intoarce-te la sufletele tale mici care fac orice, ca sa aduca inapoi ceea ce au pierdut din propria prostie. Ciudat, ca nu au invatat inca – prostia se plateste si mai presus de toate incapatanarea prosteasca nu ajuta. Decat pe termen scurt. Nu mi-au placut niciodata fostele insistente, dar am mereu parte de ele. Ce bine ca eu sunt o actuala nepasatoare si fosta pe care o vei vrea mereu inapoi, dar care nu s-a rugat nici un moment de tine….E o regula a vietii la care nu am de gand sa renunt, asa ca, dragule, iti recomand sa te intorci la ea. Trimite-i ei toate mesajele cu “te iubesc”, caci aici nu mai au ce cauta, spune-i ei “noapte buna” si “somn usor”, caci voi avea cosmaruri daca imi mai tirmiti mesaje, tine-o pe ea in brate si spune-i sa zambeasca….cea pe care o vezi acum pleaca din viata ta. O sa ma vezi in fiecare zi, trecand prin fata ochilor tai, ca si cum timpul scurs in doi nu ar fi existat.
M-am saturat sa ma simt astfel, sa nu pot sa respir si sa imi doresc sa urlu la fiecare moment. M-am saturat sa imi ascund lacrimile care nici nu mai vor sa curga…m-am saturat sa incerc sa te fac al meu, cand de fapt nu ai fost niciodata. Cat timp sa imi mai plang de mila, cat timp sa iti mai cersesc atentia, cat timp sa sper ca te iubesc-ul acela pe care mi-l spui chiar il simti si nu il mimenzi in incercarea de a ma face sa ma simt bine. Fosta e acolo, oricat de mult as incerca eu sa ma mint si sa ii ignor prezenta. E pe mes, e in mesaje, e pe si la telefon, e in gandurile tale si probabil in patul tau, cand de fapt acolo sunt eu. Si probabil ca nu e departe momentul in care va fi acolo cu adevarat, iar eu momentul acela nu vreau sa il traiesc. decat detasat, de la mare distanta…si sa ma felicit ca am stiut cand sa plec. Te las, asa cum esti acum, dormind…iar eu ma retrag, pentru ca nu am tras de nimeni niciodata si nu o sa incep a fi penibila de acum incolo. Nu pot sa lupt cand vad ca de fapt tu iti doresti ca eu sa plec…Nu merge dragul meu, nu va mergi nicicand, asa ca te parasesc. Nu imi e usor, de fapt cred ca nu mi-a fost niciodata mai greu ca in exact acest moment. Cuvintele mele nu mai au nici o valoare in fata ta….nu vreau un nou inceput…vreau din nou singuratate…aia era asa de sigura, nimeni si nimic nu putea sa o schimbe. In singuratate stiam ca nici o durere nu ma poate atinge…
Te las, te iubesc, dar ce mai conteaza…du-te unde ai fost fericit ia-o de unde ai ramas si uita aceasta pauza care s-a numit noi…a fost doar praf in vant…praf pe care il adun in sufletul meu…du-te la ea, te asteapta, te asteapta sa o iei din nou in brate, sa ii spui sa zambeasca, sa o faci sa zambeasca, sa se uite in sus si sa simta ca o iubesti mai presus de cuvinte. mangaie-i parul si spune-i ca totul va fi bine….NU pot sa te impart dar nu sunt o fire egoista asa ca iti voi da drumul…fericirea ta va fi si a mea…nu vreu sa tin langa mine un om care nu mai simte nimic…intoarce-te la ea…
ADIO….
Tags: adio, feiricire, fosta, praf, suflet, te iubesc, trecut
