De Cartier
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Lume Oarba
Imi urasc vecinii. Motivele sunt nenumarate. Spre exemplu, in acest moment imi doresc ca toti micii si toata carnea de gratar sa le stea in gat. Pentru ca s-au gasit sa faca gratar in fata blocului, iar tot fumul vine la mine.Prefer ca a mea camera sa nu miroasa a birt de cartier sau de Piata Obor. Un miros fetid de bere mai lipseste si deja ma simt ca in parcul Izvor si campaniile lui Vanghelie.
Scumpii mei vecini nu stiu sa salute. Cred ca este cumva apanajul celor de pe alte meleaguri decat mioritice raspunsul la salut. Gen “Buna seara”, mormai si tu acolo un “Seara” plictisit. Astfel am incetat sa ii mai salut. In schimb am primit numai priviri acuzatoare. Ehem?
De altfel sunt si plini de prejudecati. Doar pentru ca pana la aceasta varsta nu am uzat scarile blocului cu un numar impresionant de admiratori, asta ii face sa se intrebe daca sunt normala. Mai mult, pentru ca inca nu am sot, copil si masina, inghesuindu-ma in apartamentul parintesc, it makes me a freak. Asa e, ar trebui sa procedez ca ei: sa stau in acelasi apartament cu parintii, la 30 de ani, impreuna cu sotul, si unul sau doi copii, iar momentul glorios al fiecarei zile sa fie barfa de pe bancile din fata blocului, dimpreuna cu “pretenele” din bloc cu care faceam acelasi lucru la 16 ani. Mai putin partea cu copilul agatat de o mana.
Si ca sa fie un peisaj complet, vecinilor mei nu le place muzica. Nu le place cand cant, nu le place muzica pe care o cant, nici cea pe care o ascult, fie ca e opera, simfonica, oldies but goldies, metal extrem sau drum and base. Culmea culmilor: nici manelisti nu sunt! (asta ca sa spun ca acest gen muzical ar fi explicatia pentru care le displace orice alt gen de muzica).
In concluzie, voi sta cu geamul ferm inchis, pana la ore tarzii ale noptii, sperand ca putoarea de animal mort se va dispersa. Sper ca nu si-a pus niciunul dintre ei Pechinezul pe gratar.
Tags: bucuresti, cartier, gratar, mititei, mortaciuni, muzica, vecini
