Peripetiile unui absolvent de facultate
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Ars la sentiment
Io ca tot omul care crede ca mai are ceva de invatat si niste scoala de facut, eventual niste timp de pierdut cu niste oameni inchistati in ideile lor si intr-un sistem lipsit de imaginatie, decid sa ma inscriu pentru un master. Evident, lucrurile nu sunt asa de simple precum am crede. Daca pentru a te inscrie la o universitate din strainatate intr-un program de master iti trebuie un certificat de genul Toefl si lucrari pe teme date de ei, la noi iti trebuie o intreaga hartogaraie a carei rost nu il pot intelege pe deplin.
De la adeverinta ca sunt apt sa fac scoala (si daca sunt nebuna cred ca tot o primesc, oricum nu a stat nimeni imi verifice numarul de doage), pana la copii dupa ce te miri ce, mai mult sau mai putin legalizate. Dar cel mai si cel mai mult conteaza adeverinta. Fara adeverinta nu faci nimic in tara asta. Adeverinta ca traiesti, adeverinta ca inveti, ca ai invatat, ca esti salariat, ca ai doua picioare si nu esti gaina, aceasta mica hartie cu trei randuri si cateva semnaturi face legea. Si ce mare prapad e daca nu exista semnaturile care trebuie. Esti nevoit sa o iei de la coada, pentru ca, bineinteles, o adeverinta nu se obtine fara sa sprijini peretii pe o perioada nedefinita de timp.
M-am pregatit nervos, cu reviste si apa pentru acest moment. Mi-am pregatit si toate hartiile necesare din timp, ca sa fiu sigura ca nu imi lipseste nimic si am verificat de trei ori inainte sa plec din casa. Nu a durat mult sa imi depun dosarul, insa fatalitate, secretara de la master imi da vestea proasta: “stiti, dati un telefon luni sa va spun sigur daca dosarul dumneavoastra este in regula”.
Asa ca am petrecut un weekend punandu-mi intrebari existentiale si dormind prost noaptea. Luni, zi de mare intrebare, cu sabia lui Damocles deasupra capului meu. Sun si aflu ca imi mai trebuie o adeverinta. Sfanta adeverinta, cum puteam eu sa visez ca fara tine nu se poate!
Asa ca facem un drum la facultate. Din nou ma inarmez cu reviste si apa si stau la rand. Astept pana cand mi se lungeste limba, ca doar programul cu publicul nu e dupa cum vreau eu, insa daca veneam la ora de incepere, stateam si acuma la coada.
Imi da adeverinta. Victorie! Hartiuta flutura in vantul usor de toamna, lumina din fata de razele soarelui. Zburd usurata spre facultatea unde vreau eu sa ma masterizez. Intru tantosa in secretariat si prezint mandra foita.
Secretara o studiaza putin si spune: “Nu e buna!” Cum? Dar nu, nu se poate! Camera se invarte cu mine, broboane de sudoare imi curg pe fata, incerc inutil sa le sterg cu mana si mai transpirata. “Trebuie sa scrie ca e facultate acreditata, si aveti nevoie de stampila, nu aveti stampila. Chiar daca scrie ca ati facut cursuri de zi, nu e suficient.”
Pfoa, disperarea ma cuprinde. Noroc ca sunt baftoasa si cele doua facultati se afla la un carrefour distanta. O iau frumos la pas nervos sa ajung din nou la secretariatul de la care plecasem. Nici nu imi mai pasa de coada de la usa, ii ignor si trec pe langa, inchizand usa dupa mine. Secretara se uita la mine, intelege ce ii cer si imi spune fatidic: “Numai domnul decan va poate ajuta”. D’apoi cum, ca e in sedinta! In final mi se explica: ai deja ce iti cer ei, ia hartiuta stampilata si vezi ce faci.
Din nou la drum, de data asta fara apa. Deja sunt cocosata de teama si disperarea a pus stapanire pe mine. Intru in cel de-al doilea secretariat umilita, cu capul plecat, sperand la un miracol.
Secretara ia din nou foaia din mana mea in timp ce incerc sa ii explic cum sta treaba. Se uita la mine nedumerita: “Nu aveti dreptate, nu asta scrie acolo…dar va iau adeverinta, insa sa stiti ca nu e ce v-am cerut.” Imi vine sa cad in genunchi in fata indurarii si sa imi impreunez mainile a rugaciune.
S-a terminat, acum pot sa ma pregatesc sa dau examen.
Si toate acestea pentru simplul motiv ca vin de la o facultate particulara pe care nimeni de la stat nu o inghite. Pentru ca scoate studenti pe banda rulanta, dar si pentru ca i-a luat statului toti studentii pe care ii mai avea. Eu raman la parerea mea ca daca vrei sa inveti o poti face la fel de bine si la stat si la particular. Statul a dat la fel de multe nulitati pana sa se inventeze invatamantul particular, so what’s the difference? Oricum nu prea mai conteaza ce stii, cum stii sa faci, ci cate pile ai, cat de sus sunt, cati bani ai pe card si cat de bine te futi sau faci o muie.
Tags: adeverinte, cozi, facultate, master
September 16th, 2009 at 10:16 AM
Da, stiu cum este cu toata hartogaraia aia, ca doar am m-am inscris si eu la master, ce… credeau ca scapa de mine? Este o adevarata tampenie sa-i ceri unui om care acum 2 luni a terminat facultatea la tine diploma de bac sau copie legalizata dupa ea, adeverinta de licenta, foaia matricola pe anii de facultate etc (cand astea deja le ai tu sub nas). In cazul celor de la alte facultati, sa zicem ca ar merge…
Legat de diferenta… statul pretinde ca face treaba buna cu invatamantul sau, in timp ce astea private nu ofera garantie atat timp cat sunt si forme de invatamant la distanta, unde deobicei nu vezi picior de profesor (exceptie – examenul).
September 16th, 2009 at 4:52 PM
WTF! Mie nu mi-au facut asa ceva.
Dar probabil pt ca am fost printre primii si nu erau stresate. 
Deci ne vedem maine? 
Bine ca ai scapat, si eu sunt terminata cu birocratia asta infecta.
September 16th, 2009 at 6:34 PM
Ne vedem maine, eu la prima ora voi fi prezenta. I just can’t have enough de sprijinit ziduri