Sad Food Festival
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Lume Oarba
Eu nu ma mai duc acolo. Stiu deja ca suntem o tara de amarati, de saraci, de oameni care asteapta sa primeasca orice gratis si se imbulzesc cand asa ceva se ofera, si nu conteaza ce e: de la mancare pana la presa care isi asteapta mereu plasa cu te miri ce de la diversi.
Nu pot sa inteleg si nici nu cred ca vreau sa inteleg dorinta “colegilor mei din presa” de a prezenta materiale de pe la manifestari de genul, in care pun accent pe imbulzeala oamenilor la mancare. De ce sa arat asa ceva? Romanasii nostri nu stiu deja ca suntem o tara de fomisti, o tara de cersetori (si nu ma refer la cei de la colturile bisericilor, de la intersectii sau de prin metrou), o tara de oameni care se injura si se bat pentru o strachina gratis cu mancare. De ce sa mai arat si eu, la randul meu, oribilul acesta? Cui foloseste, cand la randul nostru de lovim de el si in alte forme? Mi s-a acrit de materiale de genul asta prezentate fie la micii lui Vanghelie, fie la te miri ce pomana electorala, sau mai stiu eu pe unde. Mi s-a luat de ele pana la Dumnezeu (pentru aceia dintre voi care cred in el) si daca mi s-ar cere un asemenea material mi-as pune demisia pe masa in secunda doi si l-as scuipa in ochi pe editorul care a avut indrazneala. Pot arata saracia in care traim sau nevoile pe care le avem ca neam fara sa ma duc sa arat imbulzeala de la micii vreunui politruc.
Ma uit la oamenii care sunt la asa “evenimente” si mi se face sila. Nu de ei, ci de lumea asta in care traiesc. Vad pitipoance imbracate in culori fistichii cu microfonul in mana si cameramanul cu doi pasi in urma cum cu zambetul pe buze ii intreaba: “Buna Ciorba?” “Fa, fi-ti-ar microfonul al dreacului, da-te in pizda ma-tii de aici cu microfonul tau! Normal ca e buna, crezi ca eu am cum sa fac ciorba de burta acasa?” Un astfel de raspuns ar merita si o oala in cap. Cand le vad punand asemenea intrebari de la nivelul ceasului lor de 1000 de euro si toale din Baneasa imi vine sa urlu si sa le strangulez cu cablul de la microfon.
Lucrez in aceeasi zona, printre aceiasi oameni, pe multi dintre ei ii cunosc, chiar daca ei nu stiu cine sunt. Si stau sa ma intreb ce ii determina sa devina astfel, atat de ahtiati dupa senzationalul asta prost inteles si plin de cretinisme care mai de care mai lipsite de substanta, sau sa alerge dupa durerea unor oameni. Copiii, rata la masina sau casa, sau dracu’ mai stie ce nu justifica toate aceste rahaturi, dar mai ales nu ma face sa inteleg cum mama dracului poti deveni inuman, pierzandu-ti si ultima lipsa de bun simt si/sau umanitate. Nimic din toate acestea nu justifica un asemenea hal de comportament.
Desi, daca stau sa ma gandesc mai bine, poate cei care fac genul asta de materiale stiu ca nu au de ales. De ce? Pentru ca nu isi pot permite sa arunce legitimatia de presa pe masa editorului si sa plece. Pentru ca asta e nivelul lor, mai mult nu pot, locul e confortabil si caldut. Oare cati dintre cei care dau ordine pentru asemenea jafuri si cati dintre cei care le realizeaza pot face mai mult? Cati dintre ei se pot ridica peste nivelul de batrani si sacose electorale sau betivi si mici la “petrecere campeneasca”. Chiar daca asta e nivelul audientei sau “asta cere poporul” cati dintre ei sunt in stare sa ofere si altceva? M-as risca sa spun ca prea putini, pentru ca o data cu locul caldut si dragut intervine comoditatea, blazarea, scofalcirea creierului. Devine greu sa coci un material cu adevarat bun si mult mai greu sa iti convingi superiorul ca merita pentru ca el “stie ce se vinde”.
Oricum suntem o tara indobitocita, si adevarat se spune cu “ati tampit poporul cu televizorul”. Insa ne permitem sa fin indobitociti in fiecare zi din ce in ce mai mult. E mai simplu sa stai si sa privesti ceea ce se intampla in jur si sa zici “ntz ntz, ce oameni” decat sa inchizi televizorul si sa pui mana pe o carte. Eventual nu una din multele colectii ale ziarelor. Daca pana la 21 de ani nu ai citit Enigma Otiliei (un simplu exemplu), carte aflata in curricula scolara si trecuta pe lista celor care se “dau” la bac, atunci nu ma mir de nivelul nostru. Si de nivelul presei care inca mai filmeaza, en gros plan, foamea unor amarati doar din divertisment si nu din oripilare.
Tags: bucharest food festival, campanie electorala, divertisment, editor, imbecili, mici, politruci, presa, vanghelie
October 2nd, 2009 at 11:46 AM
Da’ce-ai, mai, cu toate colectiile alea? Ia du-te si cauta aceeasi carte scoasa de alta editura. Ti-o permiti?
Eu am citit Enigma Otliei la biblioteca. Cum sa n-o iau? E o carte, la dracu, nu e o un film pe care il iei de pe net, il vezi si apoi il stergi din computer.
Tu de ce ti-ai cumparat atatea carti?
Sau te deranjeaza, de fapt, ca toti “matracucii” isi cumpara respectivele colectii pentru “e la moda”? Nu asta e adevarata problema, cumva?
October 2nd, 2009 at 1:29 PM
Uf, Angela, si asta e problema, cea legata ca isi cumpara cartile acelea pentru ca sunt la moda.
Asta si incercam sa spun, ca oamenii citesc DOAR acele carti, nu si altceva,
N-am nimic cu Enigma Otiliei, si eu tot de la biblioteca am luat-o sa o citesc, dar am facut-o la vremea la care “trebuia” nu o mie de ani mai tarziu, pentru ca e un fashion trend.