Yann Tiersen@Sala Palatului
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Monden
Cine nu a ascultat Yann Tiersen, sa inceapa acum, in mod obligatoriu. Muzica pe care o creeaza francezul este extraordinara, e o sinestezie, iti cuprinde toate simturile si te transpune intr-o stare din care nu ti-ai mai dori sa iesi. Finalul este atat de brusc incat ai impresia ca ai cazut de undeva.
Yann Tiersen a intrat si a iesit de pe scena ca o umbra, fara sa spuna multe, fara sa faca mai mult de un semn cu mana si sa spuna “Buna seara”. Insa ceea ce a facut pe scena e peste cuvinte. O explozie de energie, care venea nu numai din partea lui ci si a bandului, transpusi total in muzica pe care o interpreteaza. Tiersen a trecut cu usurinta de la chitara, la vioara careia ii sareau perii arcusului, la sintetizator si inapoi la chitara caruia recent i-a devenit fidel.
Muzica lui Tiersen nu poate fi clasificata, e ba minimalist, ba cu influente de Chopin, ba influentat de muzica populara franceza, insa oricare ar fi acestea, se amesteca in ceva extraordinar. Francezul nu este un om al multor cuvinte si dupa cum am vazut eu la conferinta de presa nici nu ii prea place sa tot fie identificat cu muzica din Amelie si Good Bye Lenin. Totusi, a mentionat noul album, care va contine opt piese, lungi ca intindere, si fara pauza intre ele, vazute ca un tot unitar. El a scos mai multe albume de atunci si totusi se pare ca aceasta eticheta s-a lipit de el. Poate aceasta ar fi si explicatia pentru care s-a indreptat spre zona chitarei electrice si a rock-ului.
Ascultand piese ca Sur le Fil sau Le Banquet nu imi mai vine nici sa respir, desi poate unii pe care i-am vazut plecand din sala in timpul concertului nu ar fi de acord cu mine. Insa Yann Tiersen nu face o muzica usor digerabila, e deconstructivista, e fara cap si fara coada in sensul bun al expresiei, este neasteptata si daca cineva se asteapta sa inceapa sa o fredoneze pe strada, il a mal a la tete.
Tiersen a cantat piese de pe ultimele sale albume, evitand, asa cum anuntase in conferinta, piese de pe Amelie si Good Bye Lenin. Si nici ca mi-a parut rau, am petrecut o ora si jumatate pe jos, ascultand o muzica geniala. Cu cateva scapari pe ici pe colo si un bas mai pronuntat in zona in care ma aflam eu (de data asta am stat in fata, bad idea),concertul a fost ceva ce nu imi doream sa se termine.
Tags: amelie poulain, comptine d'une autre ete, good bye lenin, le banquet, les retreouvailles, yann tiersen
