Love is in the Air
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Lume Oarba
Bai, cand aud de martie luna femeilor, imi vine sa imi pun mainile in cap si sa incep sa ma trag de par in timp ce ma dau cu capul de perete. Cum frate, luna femeilor? Nu e indeajuns ca au o problema in fiecare luna, acuma au o luna intreaga la dispozitie in care sa le tratazi de parca sunt singurele fiinte de pe planeta! Hai da-o dracului. Luna barbatilor de ce nu exista? Eu as fi prima care ar sustine-o. Pentru ca o merita, la cate istericale inghit ei de la iubita, mama, sefa nefututa, colega de birou care trece printr-o despartire, fosta care ii face zilele mai amare decat atunci cand erau impreuna, vecina de jos, si altele de genul. Barbatii care se afla in aceste pozitii, recte iubit, tata, sef, coleg, fost, vecin nu se manifesta prin tipete, istericale, plansete care fac sa se scurga si cel mai waterproof mascara, nu apeleaza la scuza penibila de “mi-a venit, ma simt rau, ma duc acasa”, si nici nu primesc o imbratisare si simpatia tuturor din birou atunci cand iubita il paraseste.
Da, da, da femeile indura atatea de la barbati. Ca ce? Faptul ca nu le place sa dea din gura despre sentimentele lor, serile de iesit cu baietii, un fotbal in weekend si meciul de la televizor fata de un strans in brate pe canapea in timp ce singurul sunet care se aude e bazaitul neonului? Hai sictir. Si totusi zilele astea apar tot felul de postari despre femei scrise fie de barbati, fie de femei care spun ca ar trebui sa le oferim zambete, flori, sa incercam sa le cucerim, sa fim mai buni. E o nenorocita de predica ce imi seamana al dracului de mult cu cea dinaintea Pastelui, cu “hai as fim mai buni in aceasta perioada luminata”, “sa ii ajutam pe semenii nostri mai putin fericiti” si alte texte pentru poporul indoctrinabil si credincios. E exact acelasi lucru, numai ca in loc de cumparat oua, se cumpara martisoare care mai de care mai kitchoase, flori care mai de care mai scumpe (pe masura vinii celui care le ofera) si cadouri, dupa bugetul de criza. Dupa un asemenea moment sunt curioasa daca un barbat mai are bani in buzunar de tigari si paine sau roade cozile florilor pe care le-a tot oferit.
Ce mare tragedie daca o reprezentata a sexului slab si complexat dar care completeaza prin isterii nu primeste o floare SI un cadou. Nu exista o floare sau un cadou, ci ambele. Mai ales daca e vorba de iubit, sot sau amant. Trebuie sa ii spui la multi ani de 8 martie pana si vanzatoarei de la aprozar, pentru ca, nu-i asa e si ea femeie, eventual sa ii dai si o floare. Mi se pare atat de penibil, iar cand ma uit la tembelizor (mare greseala), ma afund in suma de clisee care tin de aceasta perioada. De la materialele de stiri care sunt facute in slow motion si surprind femei primind flori pe strada, cu declaratiile lor, in care spun ca se “bucura tare, tare”, ca “asteapta primavara”si alte fraze tipice, pana la emisiunile in care se proslaveste femeia: mama, sotie, casnica, femeie de cariera, si mai stiu eu ce. Mai nou, apar si pe bloage tot felul de articole despre cum trebuie sa cucerim femeia pentru ca…nici un pentru ca, nu necesita motiv! despre cum si ce flori sa oferim, despre cum sa le ajutam si sa spalam noi vasele si altele de genul. Asa ca voi pune aceeasi intrebare si cand aud de Valentine’s Day: de ce pula calulului ai nevoie de o zi ca sa ii aduci flori iubitei, din moment ce o iubesti atat de mult? Adu-i intr-o zi in care nu te obliga conventia sa o faci, daca tot ai bani de cheltuit pe buruieni, si tot asa. De ce sa o ajuti la spalat vase doar pe 8 martie, restul anului ai greturi? Pun intrebarea asta, pentru ca din moment ce se presupune ca iti pretuiesti femeile din viata ca pe nimeni altele, te poti comporta gentleman like si restul de 364 de zile ale anului.
Evident, in aceasta zi femeile se lauda, se simt bine. Ii plang de mila amaratei care trece pe strada si nu are nici macar un buchetel de ghiocei in mana. Pentru ca evident, ei nu are cine sa i le ofere, si iata ce buchet mare de….(bagati voi aici nume de flori, ca eu nu ma pricep) are ea, primit de la colegi/iubit/sot/sef/furate din cimitir. Iar daca femeile nu primesc nici macar o lalea se uita urat si blesteama barbatii insensibili si nenorociti care nu stiu sa o aprecieze si alte texte feministe/feminine. In mod clar, daca primeste doar un buchet de ghiocei iti va multumi si pe ascuns va spune ca esti un taran zgarcit si prost, care habar nu are, esti un meschin si te va desconsidera. Automat, va trebui sa ii oferi buruienile preferate, care de obicei sunt trandafirii, mai scumpi decat kilu’ de carne sau alta floare care te va face sa mori de foame restul lunii.
Asa ca ma impotrivesc oricaror manifestari specifice zilei de 8 martie, pentru ca ma irita prin inutilitatea si ipocrizia care stau in spatele lor. Mai ales ca nici nu imi plac florile. Abia astept sa mi se spuna ca sunt o frustrata, ca de fapt eu sunt o invidioasa ca nu am de la cine sa primesc cadouri si alte asemenea replici.
Tags: 8 martie, cadouri de ziua femeii, femei isterice, flori, ziua femeii
March 8th, 2010 at 12:46 AM
Tot articolul asta m-a dus cu gandul la o gluma auzita recent la munca:
I took this lass out for a drink last night, right sort she was.
So after a few drinks we got chatting about how we like to be treated.
“I love to be treated like a Princess” she told me.
So i put her in the back of the Merc and drove into a wall.
March 8th, 2010 at 12:52 AM
That’s a good one, and so English. Only they could make a sick joke about Princess Di. However, it tells nothing but the truth. Talk about be careful what you wish for.
March 8th, 2010 at 1:19 AM
Îți dau dreptate am aceleași sentimente vizavi și de celelalte sărbători “dulci”. Dar știi care-i faza? Ele sunt niște convenții sociale, nici mai bune, nici mai rele decît grămada de convenții sociale în care ne bălăcim cu toții zi de zi, fără să mai realizăm asta pentru că se întîmplă zilnic. Astea gen 8 martie se întîmplă o dată de pe an și, ca orice chestie rară îți sare în ochi repede pentru că n-apuci să te obișnuiești cu ea.
Pînă la urmă de ce să mă agit fiind venal pro sau contra unei convenții? Mai bine mă comport cum simt. Și în ce mă privește, am oferit o floare cînd am simțit și cui am simțit să o fac fără să mă gîndesc dacă ziua aia are vreo însemnătate în mentalul colectiv.
March 10th, 2010 at 3:05 PM
referitor la clișee, în mare parte se datorează și faptului ca tot ce era de spus pe lumea asta, s-a spus(exceptăm pe cei care iubesc să folosească clișee )părerea mea. cât despre împotrivirea ta, automat trebuie extinsă și vis-a-vis de celelalte evenimente ce marchează anul (crăciun, paști, 1iunie etc) lucru care te-ar transforma într-un fel de Grinch(ceea ce nu cred). La astfel de evenimente cred ca fiecare în parte trebuei sa ne bucurăm cu adevarat de ele și să nu ne PESE de ce cred ceilalți din jur despre faptul ca am primit prea puțin sau nu am primit nimic. Boala noastră, a românilor este legată de “capra vecinului”
March 10th, 2010 at 9:15 PM
Poate s-or fi spus, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să le perpetuăm în aceleași formule lipsite de imaginație, până la momentul în care simpla lor menționare generează căscaturi. Cât despre împotrivirea mea, aceasta se extinde și asupra celorlalte evenimente. Nu am nimic cu evenimentele în sine ci cu promovarea lor pâna la ultima picatură de marketing, și transformându-le, deci, într-un show penibil, fie stradal, fie mediatic. Sunt un fel de Grinch pe alocuri, și tind să cred că dacă ar fi mai mulți ca mine nu ar trebui să suferim genul acesta de kitsch cu fiecare ocazie mareață, fie creștină, fie pur comercială.
Cât despre capra vecinului, aici ai dreptate, dar asta e deja o boală genetică, transmisă fiecarui român, cu șanse minime de vindecare.
March 13th, 2010 at 11:08 PM
Exact la asta ma gandeam si eu, ca frumos ar trebui sa ne purtam tot timpul anului, nu doar cu ocazii speciale. Pentru o relatie stabila, sentimentele trebuie traite constant.
De fiecare data cand aud ca in timpul postului trebuie sa fim bla, bla, bla, ma intreb ce naiba au restul zilelor…de ce nu trebuie sa fim asa tot anul? Aaa, de fapt ar trebui, dar e dezlegare la pacate… se poate “munca” de dulce…
Cat despre sarbatorirea barbatilor… Unii ziceau ca ar fi fost pe 9 martie Ziua Barbatului ( nu stiu, in ziua aia m-au tratat colegele exact pe dos – apropos la cate inghitim noi, barbatii…), altii zicem ca ziua noastra e in fiecare zi :-j.
March 24th, 2010 at 3:48 AM
Mă, eu am apreciat că anul ăsta ne-am mobilizat fetele din cameră și de 8 martie nu a călcat picior de bărbat pragul.
Ne-am dat câte un buchețel de ghiocei la 1 leu și ne-am scos reciproc în oraș.
Dacă tot era “ziua femeilor”, atunci de ce să-i mai tragem și pe băieți după noi?
Detest bomboanele date de orice coleg de muncă/facultate/cămin etc. E un mod indirect de a te răzbuna pe o fată: bagi calorii în ea, mai ales că unele sunt ca vacile duse la adăpat: când dau de apă, nici dracu’ nu le mai scoate din iaz, decât dacă-s sătule.