From above, seems I had it all
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Ars la sentiment
Toata lumea pomeneste ce se asteapta, ce isi doreste de la 2010, ce ar vrea sa se intample, isi pune dorinte, planuieste vacante, petreceri si in final spera sa dispara nenorocita de criza. Eu in schimb, ma uit la 2009 si fac un inventar a tot ceea ce mi s-a intamplat, atat bune cat si rele. Fac inventarul lectiilor pe care le-am invatat (eu, aia, care de cele mai multe ori perpetueaza in greseala) si a lucrurilor de care voi tine seama de acum incolo.
Pentru mine 2009 se traduce cam asa: cateva interviuri dintre care doua le asteptam de pe vremea cand am inceput sa ascult metale, recte Tarja Turunen si Tuomas Holopainen, 24 de concerte- Anastacia, Leonard Cohen (a doua oara), Anathema (who’s counting?), Amorphis (cu tot cu Before the Dawn si Amoral), ZZ Top, Gogol Bordello (pe care ii mai vazusem si acum cativa ani cand lucram pentru Peninsula Felsziget), Sinead O’Connor, Tarja Turunen, Nightwish (pe care ii vad a treia oara si nu ma voi plictisi vreodata), Vaya Con Dios (un concert de suflet pentru moi), Cesaria Evora, Limp Bizkit (de la care am plecat plouata si cu o febra musculara maxima), Jessy Dixon, Simple Minds, Jon Lord, Yann Tiersen, Bestfest (cu tot ce a insemnat mai ales Franz Ferdinand si Santana), Vonda Shepard, James Blunt, Guano Apes, Eliades Ochoa, Natalie Cole (un alt fel de concert, o alt fel de stare), Demis Roussos, Christmas in Vienna cu care cred ca am terminat in tema anul. Nu, nu am fost la Madonna si nici nu regret, in schimb regret ca nu i-am mai vazut pe cei de la Depeche Mode. Mi-a ramas in minte concertul lor din Romania de acum cativa ani si mi-as fi dorit tare mult sa ii vad din nou. Imi pare rau si ca nu am mai ajuns la Peninsula anul asta, mi-as fi dorit sa vad NIN. A se intelege ca eu imi aleg evenimentele la care ma duc dupa un anumit set de reguli. De aceea probabil ca nu am fost prezenta la concertele de club ale Eve, Ja Rule si altii. Oricum, am mai adaugat un rand de acreditari la cuiul pe care il am in perete. Sa se adune, caci si 2010 se anunta da shit !
2009 mai inseamna cativa oameni pe care i-am cunoscut, care mi-au placut tare mult, si care la randul lor m-au placut. Naiba stie de ce! 
) A insemnat un an in care am invatat sa socializez mai mult din punct de vedere al evenimentelor si al felului in care abordez oamenii. Cred ca asta e un mare plus. Am invatat ca mai exista si oameni care nu te cunosc, dar care te apreciaza pe baza muncii, si inca foarte bine, oferindu-ti sanse care nu sunt la fiecare pas. Am invatat ca daca ceri, ti se va da, daca intrebi, ti se va raspunde, si daca incerci, vei reusi, mai devreme sau mai tarziu.
Am invatat, din nou, o lectie tare naspa. Ca sa nu ii spun altfel. Si pe care probabil o mai invat mult timp de acum incolo. Am invatat, din nou, ca oamenii gelosi, invidiosi, nesiguri pe sine intotdeauna vor gasi pe altcineva vinovat pentru propriile lor necazuri si nefericiri. Si nici nu vor accepta logica, bunul simt, sau explicatiile care au la baza adevarul pentru a le demonstra contrariul. Asta pe partea personala a vietii. Tot in acest registru personal, am invatat ca exista unii oameni la care trebuie sa renunti si altii pe care e bine sa ii pastrezi. Nimic nu dureaza, iar unele sentimente mai putin ca altele. Am facut curatenie in jurul meu si in locul celor pe care i-am dat afara din viata mea am adus ceva mai bun in loc. E timpul sa imi si cer scuze: imi cer scuze tututor celor carora anul acesta nu le-am facut viata usoara, celor pe care i-am jignit, suparat, abandonat fara sa am vreun motiv anume, si mai ales imi cer scuze fata de doua persoane in mod special, care s-au purtat foarte frumos cu mine, dar eu mai sunt si proasta ocazional (chestie verificata, ca daca as fi desteapta tot timpul atunci mi s-ar urca la cap). M&M imi cer scuze, chiar daca nu am scuza.
Mergand mai departe, pe plan profesional, imi cer scuze tutoror celor pe care ii scot din sarite, tutoror celor pe care ambitia mea ii deranjeaza, tuturor celor ca nu ma inghit si nici nu ma vor inghiti vreodata din varii motive ce nu ma intereseaza. Multumesc tuturor celor care au avut incredere in mine, care mi-au bagat in seama ideile nebune, celor care m-au inteles cand am avut nevoie de ajutor si celor care nu uita sa spuna multumesc. E bine sa stii ca ceea ce faci totusi nu e in zadar. Imi cer scuze pentru greselile pe care le-am facut, pentru cele de care nu stiu, dar refuz sa imi cer scuze pentru ca vreau sa fac ceva si refuz sa imi cer scuze pentru ideile si conceptiile mele.
Pentru mine 2009 a adus o surpriza majora si neasteptata care a fost un ceva suprareal ce pare acum foarte departat. 2009 a insemnat inceputul unei perioade care imi da durereri de cap in fiecare seara cu exceptia zilei de miercuri, si a insemnat si acceptarea unor adevaruri pe care nu le-as fi crezut valabile pentru micuta si neimportanta mea persoana.
De la 2010 nu imi doresc nimic, la fel cum nu mi-am dorit nici de la 2009. Astept sa vina, avec les bons et les mals, nu imi fac planuri, cum nu mi-am facut niciodata. Prefer sa las lucrurile sa se intample, sa ma duc cu valu’ si cu pluta. Nu imi doresc nici pace pe pamant, nici moartea incalzirii globale, a crizei economice sau incetarea defrisarii padurii amazoniene. Am invatat acum mult timp ca nu are sens sa iti pui dorinte din astea sau sa crezi ca daca intri in anul nou cu iubit, vila cu piscina, masina si bani in cont va inseamna ca anul se va termina la fel . Tot ce imi doresc, daca se poate spune asa, este sa fiu mai buna in tot ceea ce fac. Recte sa scot la culme oamenii din sarite.
Tags: 2010, anastacia, artmania festival, criza, dorinte, eco, gogol bordello, job, leonard cohe, Limp bizkit, new year resulutions, nightwish, simple minds, tuomas holopainen, vaya con dios, zz top
Simple Minds @ Sala Polivalenta
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Monden
Incep prin a spune ca singura diferenta intre Sala Polivalenta si vremea de afara e lipsa vantului si a ninsorii. In rest temperatura e aceeasi, motiv pentru care am stat la concert chircita de frig cu manusile pe maini si caciula in cap.
Concertul celor de la Simple Minds a fost dechis de trupa Jukebox. Pe mine nu ma incanta foarte tare, in sensul ca nu mi se par deloc carismatici, chiar daca solistul lor se straduieste in acest sens. Au cantat numai piese de pe noul lor album “Picuri de rai”, inclusiv “piesa cu shaorma”, piesa care da titlul albumului, si renumita bucata muzicala (One Love) cu numeroase vizualizari pe youtube datorate faptului ca Alex, solistul, a cantat la un playback cu microfonul invers. Dupa jumatate de ora s-au dat jos de pe scena si au lasat loc scotienilor pe care sala semi-plina si inghetata ii astepta.
Simple Minds s-au tinut de promisiunea facuta in conferinta de presa si au cantat doua ora jumatate, cantece mai vechi si mai noi si au incercat sa topeasca zapada de afara. Nu le-a iesit, dar au reusit sa faca Sala Polivalenta sa bata energic din palme, sa cante “lalalala” si pe unii din public, chiar sa danseze. Concertul a inceput cu piesa Sanctify Yourself, urmata de Stars Will Lead the Way, de pe Grafitti Soul, piesa care mie imi place foarte mult. Spectacolul a trecut prin istoria de 30 de ani a formatiei cu piese din anii ‘80 dar si de pe Grafitti Soul, un album despre care criticii spun ca este cel mai bun material Simple Minds de pana acum. (Informatia vine de la solisul Jim Kerr, asa ca nu aruncati cu pietre 
). Publicul, majoritar format din cei de la 25-30 de ani in sus, a reactionat foarte bine la energia venita de pe scena. Nici nu aveai cum sa stai pe loc (cu exceptia mea, inghetata bocna) cand il vedeai pe solistul Simple Minds agitandu-se, alergand dintr-un capat la altul a scenei. La mijlocul spectacolului au avut o mica scapare, incepand o alta piesa decat cea programata. Jim a fost simpatic spunand: We made a mistake, we start again. It’s OK to make a mistake. In Scotland we say…we fucked up”. Dar spectacolul a continuat la fel de bine. Am remarcat-o pe cea care facea backing vocals, o voce plina si puternica, o tipa de culoare foarte misto. Evident nu putea lipsi din playlist Don’t you forget about me, la care toata sala a facut “lalalala”, fredonand alaturi de formatie versurile refrenului. S-au intors pentru un bis de 5 piese, dintre care si un cover dupa Neon Lights a celor de la Kraftwerk. In final am intrat si eu in jocul lor si am inceput sa bat din picior ritmul si sa fredonez la ultima piesa, “Gloria”.
Simple Minds s-au simtit bine la Bucuresti (da, stiau unde se afla, au mentionat Bucharest si Romania), au multumit publicului pe care l-au informat ca il iubesc, au zambit la steagul Scotiei fluturat din public si au plecat. Eu am ramas cu amintirea unui alt concert reusit (fata de ultimul unde mi-am blestemat auzul fin ) si a frigului din Polivalenta, de nerecomandat pentru nimeni. Culmea, s-a auzit si bine, cu exceptia unor momente in care nu se auzeau versurile ci niste sunete nedefinite. Insa nu au fost indeajuns de grave incat sa strice placerea acestui concert.
Nu mi-a placut ca am inghetat pana sa intru in sala, atat afara, astepand ba 10 minute, ba 15, ba inca 20 sa se dea drumul. Si inca vreo ora sa pot intra efectiv in sala de concert, continuand procesul de inghetare treptata. Insa a meritat asteptarea.
Tags: don't you forget about me, gloria, grafitti soul, simple minds, stars will lead the way
Demis Roussos@ Sala Palatului
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Monden
Oribil! Nu am fost la un concert atat de prost de secole. Vinovatul principal a fost sunetul. Cred ca sunetistul a fost fie surd fie imbecil. Totul era la maxim, si cel mai rau, microfonul lui Demis in care, cand spunea ceva, garantat imi tiuiau urechile. Formatia era mai mult de umplutura pentru ca a fost un fel de semi playback, cu o “banda” ce se auzea pe fundal. Doar la cantecele de Craciun s-a spalat oarecum rusinea, dar nu prea mult. A avut invitat un cor de vreo 10 persoane, care insa nu puteau face fata ororii sonore. Nici rostul celor de la backing vocals nu prea l-am inteles, pentru ca la fel, in afara de vocea lui Demis, tobele din cand in cand, in rest nu se auzea mai nimic, un haos auditiv general. Parca eram la un concert in piata publica, cred ca si la festivalul berii s-ar fi auzit mai bine.
Lasand acest aspect la o parte, concertul a fost acceptabil. Demis Roussos este de admirat ca inca se afla pe scena si mai canta si face turnee in continuare. Nu a fost un spectacol care sa ma dea pe spate, insa a fost unul care s-a desfasurat conform unui program bine stabilit. Aveam desfasuratorul inca de la conferinta de presa si de la el nu a existat nici o derogare. A fost un spectacol sans encore, desi cei aflati la Sala Palatului si-ar fi dorit ca artistul sa revina pe scena. S-au ales doar cu o voce din off care le multumea si ii trimitea la casele lor cu o urare de la multi ani.
Publicul a fost, evident, cu media de varsta peste 40 de ani, dar am vazut si ceva persoane pe la 20 de ani si chiar copii. A reactionat la piesele cunoscute ca Zorba Grecul, Goodbye My Love, Goodbye, Quand je t’aime sau Dinata Dinata. Din seria colindelor a fost nelipsitul Silent Night, in varianta moderna, First Noel, White Christmas. Un total de 19 piese, mai vechi si mai noi, inclusiv de pe cel mai recent album al sau. Dintre ele am remarcat piesa Love Is, si nu pentru ca m-a inspirat ci pentru ca mi-a sunat mai mult a repetitie pentru concert decat recitalul insusi.
Demis Roussos pare inca plin de viata si relationeaza bine cu publicul, pe tot parcursul serii a intrebat pana la iritare “Are you feeling good here tonight?” ne-a facut “nebuni, dar fantastici”, multumind mereu publicului, (pentru curiosii ironici, stia ca se afla la Bucuresti- Romania este o tara in care ii face placere sa vina), iar la final ne-a trimis sa “votam cu grija”. As zice eu ca a fost un final de concert potrivit, inchieiat exact cu acele piese de “boogie” care l-au consacrat.
Imi pare rau ca s-a auzit atat de prost, a reusit sa imi strice toata buna dispozitie, desi nu si pe cea a celor aflat in sala, care au aplaudat incantati dupa fiecare piesa si pentru cateva minute bune la final. La conferinta de presa Demis spunea ca asteptarile publicului sunt mereu aceleasi. Cu parere de rau o spun, imi pare bine ca nu am avut nici un fel de asteptari legate de spectacolul acesta.
Setlist complet:
Quand Je T’aime, Rain and Tears,For Ever and Ever, We Shall Dance, White Christmas, First Noel, Love Is, Lovely Lady of Arcadia, My Friend the Wind, Goodbye My Love, Goodbye, Let It Be Me, Silent Night, Little Drummer Boy, My Reason, September, Mummy Blue, On Ecrit Sur les Murs, Dinata Dinata, From Souvenirs to Souvenirs.
Tags: demis roussos, dinata dinata, goodbye my love, love is, noel, silent night, whote christmas, zorba the greek
Rararara, Caught in a Bad Romance
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Ars la sentiment
Continuu postul de aici, voi vorbi si despre femei. Macar sa imi iau injuraturi din toate partile, ca si asa e criza si am nevoie de carne in frigider.
Ca sa nu isi mai ia teapa toti tipii aia faini pe care ii vedem pe strada si ne intreabam “What the bloody fuck were they thinking”, le dau si lor niste “insight” advice. Desi cu totii ar trebui sa actionam pe principiul He’s/She’s not that into you.
1. Nu de le prima intalnire. Duamne, replica asta inca mai traieste si supravietuieste. E mai rau decat sobolanii. Daca ti-o ofera, scoala-te de la masa in secunda imediat urmatoare si sterge-o. Nu mai ai ce discuta. Sa nu crezi ca e vreo virgina care se pastreaza pentru casnicie. Neah, pur si simplu vrea sa te prinda in plasa, sa te fiarba la foc mic, sa te perpeleasca bine de tot pana cand vei fi de acord cu toate conditiile ei. Inclusiv cu aceea de a nu face nimic interesant in pat. O sa iti manance ficatii mai rau ca hepatita. Fugi cat inca mai poti.
2. Vreau o relatie serioasa. Impusca-te! Prin relatie serioasa nu intelege ca veti imparti nota la restaurant, sau si mai rau, o vei plati tu pentru amandoi, ca ii vei tine usa deschisa sau o vei suna macar o data pe zi sa afli ce mai face si deci sa vii sa o iei de la serviciu. Nu frate, prin relatie serioasa ea intelege casnicie! Fii atent la mine, de la a doua intalnire te va prezenta parintilor, sa iei contact cu socrii, la a treia neamurilor de gradul taspe, vecinilor de cartier si in curand te vezi cu verigheta pe mana si nu vei sti cum s-a intamplat. O sa te vrajeasca in asa hal incat culmea, vei fi de acord cu toate astea. Nu ma intreba cum, eu scriu un blog, nu ii fac concurenta lui Proust.
3. Vreau sa fiu cu tine, dar numai daca imi respecti independenta. Evident, ea este o femeie independenta a zilelor noastre. Dar nu care cumva sa iti imaginezi ca sta singura, intr-un apartament cumparat din banisorii proprii si ca e CFO la o multinationala. Nope, inca sta cu parintii, si prin independenta intelege sa se duca cu FETELE in club, sa sparga banii care i-au mai ramas dupa ce a facut mani si pedi si sa traiasca din ai tai restul lunii. De asemenea, prin independenta intelege sa achiti tu notele de plata, sa o iei de la serviciul unde e secretara si sa faci impresie in fata clanului de fete. Daca nu le cuceresti pe alea, esti mort. Nu ca nu ai fi deja dupa ce ai acceptat sa fii in relatie cu tuta asta.
4. Vreau sa fim doar prieteni. (Varianta feminina pentru “Nu ma simt atras de tine”) Amice, esti idiot! De fapt esti cel mai mare imbecil de pe planeta. Daca o femeie ajunge sa iti spuna asta, inseamna ca nu vei fute nimic, ever! Prin aceasta sublima replica iti spune de fapt: Nu imi place de tine, dar esti asa sclav de felul tau, asa ca nu o sa renunt la tine, esti tu bun sa ma ajuti la carat plasele, la sters geamurile de la balcon, la uitat sub masina in speranta ca toate astea o sa te aduca in patul meu. Acum ca ai primit si traducerea, recupereaza-ti coaiele de pe unde le-ai pierdut, imbata-te si revino-ti!
In mod clar, exista o serie de replici pe care atat femeile cat si barbatii le ofera.
5. Tocmai am iesit dintr-o relatie. FUGI! Ia-l la viteza pe Usain Bolt, caci altfel vei muri. Femeia care tocmai a iesit dintr-o relatie in care ea a fost parasita iti va face viata un iad. Te va suna de o mie de ori pe zi ca sa afle unde esti, ce faci, cu cine, de ce, cum, dar de ce nu altfel, de ce nu o implici si pe ea, cand va vedeti, de ce nu poti mai devreme, si alte milioane de intrebari. Nu numai ca iti va scoate peri albi, dar de fiecare data cand va suna telefonul sau iti va aparea o fereastra de YM vei incepe sa tremuri de frica. Te va tine strans de mana pe strada si daca te uiti in alta parte decat la ea o sa inceapa: “cu ce e aia mai frumoasa”, “vrei sa o parasesti” si in final “de ce nu o mai iubesti”. E clar ca pana la acel moment i-ai spus ca o iubesti numai pentru ca tu credeai ca ajuta, acum a devenit o arma in mainile ei. Asa ca daca nu vrei sa ajungi la spitalul cu numar impar, iti recomand sa stai acasa si sa te uiti la meci. Chiar si unul in care Romania pierde.
Daca a fost ea cea care a parasit relatia nu va fi cu mult ma buna, pentru ca te va agasa cu tot felul de prostii lovey dovey, intr-o incercare de a face pace cu trecutul si vei ajunge subiectul de gluma al tuturor prietenilor tai.
6. Nu vreau nimic serios. Din nou, fugi. Asta e de fapt o schema faminina care te face sa te simti safe, in siguranta in ceea ce se intampla. Dar tu nu iti dai seama de fapt ca te afunzi treptat intr-o relatie. Treaba asta cu nu vreau nimic serios apare la o specie de femei mai destepte care au invatat cateva scheme si incearca sa le aplice. Dar cum conceptul de fuck and go nu se aplica la femei, te va tari intr-o relatie, fara ca tu sa iti dai seama. O va face usor, subtil, pe sestache si intr-o dimineata te vei trezi uimit si iti vei spune: “Wait a minute!”
Si, finala. 7.Sunt deja intr-o relatie. Sa fie clar, femeile nu cauta pe unul decat daca vor sa il schimbe pe actualul fara a trece prin acea perioada “oribila” de single. Si o va face, iar tu vei fi fraierul care se va pricopsi cu ea pe cap. Va umbla cu amandoi pentru o vreme, apoi vine partea cu “m-am despartit de el”, si tu, ca un baiat finut ce te afli o vei lua sub aripa ta “protectoare”. Bang! Te afli intr-o relatie. Naspa, dar ti-ai facut-o cu mana ta. Si va sterge podelele cu tine. Vei fi genul acela de tip de care ne este mila, tarat prin Carrefour, impingand caruciorul in timp ce ea tranteste tot soiul de prostii fara sa te intrebe si pe tine de ceva. Tu ai datoria sa scoti banii, sa cari plasele si sa taci. E destul ca ea l-a parasit pe ala pentru tine. Si nu va inceta sa iti scoata asta pe nas!
Evident, exista si exceptii de la regula, dar sunt infime, si deloc worth mentioning. Variatii si combinatii de unu luate cate “n” pentru aceste replici exista, asa ca be aware. Despre rezultatele pe care le obtin cei care nu iau in seama aceste semne, pe alta data.
Tags: bad romance, barbati, femei, futai, prostie, relatii, replici date de femei barbatilor, sunt intr-o relatie, usain bolt, vreau ceva serios
1,2,3, Barbatii e nesimtiti, femeile e proaste
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Ars la sentiment
Aud zilnic cele mai tari replici, pe cat de penale, pe atat de repetitive, de la viata reala pana la filmele de Bollywood/Hollywood. Iar femeile sunt cu atat mai proaste pentru ca nu reusesc sa vada in spatele lor, de parca le-ar trebui piatra Rosetta ca sa isi dea seama ce se ascunde in acele cuvintele. Na, poftiti de luati mic indreptar ca sa nu va mai puneti intrebari existentiale:
1.Sunt intr-o relatie. JURA-TE! Sa mori tu ca esti intr-o relatie! Tipul care spune asta se afla intr-adevar intr-o relatie, dar nu ii place deloc. Actually, he hates it to the core, si i-ar da papucii in secunda urmatoare daca ar aparea la orizont vreo tipesa extraordinara. Tu nu esti una dintre ele, asa ca pentru a scapa de prezenta ta care nu ii clateste deloc ochii iti baga in nas SNAP! relatia lui mirobolanta si extraordinara.
Acest fapt este trist pentru tine dintr-un singur motiv: barbatii mai insala. Asa ca ori este inamorat complet (likey, pur si simplu aia e prea buna la pat ca sa ii dea cu piciorul, sau il intretine, una din doua, pe criza asta imagineaza-ti ce varianta e) ori pur si simplu nu vrea sa te futa. Ceea ce e chiar trist, tinand cont ca barbatii nu prea au greturi in a fute din cand in cand si altceva decat oficiala.
2. I’m in a thing with someone. THING? Are you fucking kiddin’ me? Daca inca mai vorbesti cu el dupa ce iti spune “thing”, esti proasta. Thing este fix definitie pentru fix pula! Nu e relatie, nu e fuck buddies, e o chestie nedefinita pe care, mai mult, el nu vrea sa o definieasca. Motivele sunt irelevante. Daca nu e in stare sa te refuze cu un argument care nu utilizeaza “thing” inseamna ca nu merita efortul. Macar sa coaca o scuza ca lumea. “Thing” inseamna ca nu va fi in stare sa defineasca si ceva cu tine, asa ca dupa vreo doua luni de whatever, te intrebi dupa ce iti da subit papucii : “What was that thing?!!”
Cred ca e simplu sa iti dai seama de ce acest fapt este naspa pentru tine, dar la o rata mai mica. Depinde doar de actiunile tale.
3. Nu sunt la acel moment in viata mea cand sa am o relatie. Hai sa iti spun un secret: barbatii nu sunt niciodata pregatiti pentru o relatie, asa ca nu iti mai bate capul. Asa cum personajul Miranda din Sex and the City (hai ca v-ati uitat, nu mai faceti fetele alea de mironosite si dezgustate de “Vai, se uita la asa ceva!”) trebuie sa ii prinzi cu lumina aprinsa, ca la taxi. Unda verde! Daca iti baga pe gat scuza asta inseamna ca ii place perioada in care se afla, recte burlacie cu futere maxima, party-uri, clubbing, libertate, nu tu tuta care sa il bata la cap. N-are chef de relatii acuma, ii place de tine, dar mai mult de un futing, maxim doua, n-are chef. Can you blame him? Libertatea asta e chiar misto. Daca in aceste conditii nu vrea nici macar sa ti-o traga mai bine renunti. Inseamna ca esti fie urata cu spume, fie nu il atragi de nici o culoare, ceea ce ne intoarce la varianta prima.
4.Tocmai am iesit dintr-o relatie. Sa te fereasca sfantul sa dai de un d-asta! Sunt oribili! Daca au fost raniti au nevoie de un pansament si nu le va fi greata sa isi verse tot ce nu a mers bine in relatia anterioara pe tine. Va face din tine covorul lui de sters picioarele, mopul de frecat podele si carpa de adunat praful din ce a fost in trecut. O sa pleci din relatie cu mii de nervi si cu o scarba fata de barbati; in loc sa ai una fata de femeile care i-au adus in halul ala. (daca e vina lor, of course, unii sunt asa by default.)
Daca au fost ei cei care au plecat din relatie tot asa o sa procedeze pentru ca traieste cu impresia ca orice femeie poate fi carpa lui de geamuri si lustruit masina, asa ca poti sa iti iei adio de la respect. O sa iti si inchida usa in nas cand iese din restaurant si va parca exact langa balta. Alegerea iti apartine.
5. Nu vreau nimic serios. Sa mori tu, dar crezi ca toata lumea cauta sa se marite? In orice caz, asta nu vrea sa spuna altceva decat ca daca vrei sa ne futem, e ok, daca vrei mai mult, gasesti si singura usa. Si daca accepti in conditiile astea ori este o disperata, ori esti o disperata indragostita de el, ori pur si simplu proasta sa crezi ca se va schimba. Nimeni nu se schimba si cu atat mai putin barbatii. E la mintea cocosului. Nu vrea nimic serios cu tine, s-ar putea ca urmatoarea tipa care ii apare in cale sa ii fie viitoarea nevasta. Dar daca iti da replica asta, nu ai nici o sansa.
6. Nu ma simt atras de tine. Moa, fata, esti urata! Sau pur si simplu nu esti genul lui, la bun nu il atragi, cauta cu totul altceva. E atat de simplu, nu are sensuri ascunse, nu inseamna ca face pe ala greu de prins sau mai stiu eu ce idiotenie pe care ti-o spun prietenele. Nu se simte atras si gata! Cauta in alta parte.
Asta e baza, exista in mod clar variatii pe tema si combinatii, dar nu e mare filosofie sa iti dai seama care e schema. Femeile sunt ceva mai complicate de atat pentru ca vezi Doamne!, exista sentimente si vai, cum de la prima intalnire. Dar asta e alta poveste, pe alta data.
Tags: clubbing, femei, fucking, futere, greata, inselat, relatii, sex and the city, sfaturi, thing
Jon Lord @ Sala Palatului
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Monden
Jon Lord, fost membru al trupei Deep Purple. Pe scena, orchestra filarmonica din Ruse, sub bagheta dirijorului Nayden Todorov. Din aceasta combinatie nu poate iesi decat un spectacol de mare clasa. Cei prezenti joi, 5 noiembrie, la Sala Palatului din Bucuresti au avut ocazia sa asiste la un show care a dus muzica la superlativ.
Jon Lord a intrat pe scena in aplauzele publicului, care s-a ridicat in fata celui care a facut istorie in muzica in legendara Deep Purple.
Prima parte a fost Concerto for Group and Orchestra. Pentru cei inca nefamiliarizati cu muzica simfonica, un concert este o compozitie muzicala, din trei parti, pentru orchestra sau un instrument, in cazul de fata un concerto grosso, pentru un grup de instrumente si orchestra. Roughly speaking, e un dialog intre orchestra si grupul de instrumente. Se aplauda numai intre cele trei parti. (Aviz amatorilor care se trezesc din somn si incep sa dea din palme precum focile la peste).
Concertul, “copilul de 40 de ani” ai lui Jon Lord este superb. Aduce pe alocuri cu muzica de film, a la Hans Zimmer, deci intr-un sens bun. Fiecare dintre cele trei parti a avut un solo din partea trupei: fie la chitara, fie la tobe, fie la Hammondul lui Lord. Nu poti sa ramai nemiscat la asa ceva, mie mi s-a ridicat parul de pe maini.
Nu am nimic de reprosat in privinta sunetului sau interpretarii, orchestra a fost superba, iar din partea band-ului nu m-as fi asteptat la mai putin. Vocea feminina, Kasia Laska nu mi-a spus nimic la inceput,insa a recuperat la “The Sun Will Shine Again“.
A doua parte a fost compusa din piese de pe albumele solo ale lui Jon Lord, de la “Sarabande”, de pe care a cantat doua piese, pana la “Pictured Within“. Evident, la bis mult asteptata Soldier of Fortune si Child in Time, la care atat chitaristul cat si cele doua voci, Katia Laska si Steve Balsamo s-au descurcat excelent tinand cont de asteptarile celor din sala.
Pentru fiecare dintre piesele din concert Jon Lord a trecut la microfon si le-a facut o scurta introducere, vorbind despre “Pictured Within” ca despre un album foarte asteptat, dar si despre uan dintre piesele de pe “Sarabande” inspirata de “Dansurile populare romanesti”, compuse de Bela Bartok.
Publicul a fost pozitiv, mai degraba spre varsta a doua, desi s-au numarat si dintre cei mai tineri printre ei. Am auzit reactii de genul “Daca canta doar piesa asta (Child In Time) si pleca acasa, eram multumita”, sau reactia unui cunoscut om de chitara si voce de pe la noi care spunea “Ce dracu a fost asta?”. Din nou publicul romanesc care nu e deloc obisnuit sa citeasca pana la capat un afis de concert sau sa aprecieze ceea ce se intampla pe scena. Poate de aceea Sala Palatului nici nu a fost plina, poate doar pe jumatate.
Setlist complet:
Concerto for group and orchestra: Movement I
Concerto for group and orchestra: Movement II
Concerto for group and orchestra: Movement III
Pictures of Home
The Sun Will Shine Again
Bouree
Pictured Within
The Teleman Experiment
Wait A While
Gigue
Soldier of Fortune
Child in Time
Tags: bela bartok, child in time, concert for group and orchestra, deep purple, jon lord, soldier of fortune, the sun will shine again
Yann Tiersen@Sala Palatului
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Monden
Cine nu a ascultat Yann Tiersen, sa inceapa acum, in mod obligatoriu. Muzica pe care o creeaza francezul este extraordinara, e o sinestezie, iti cuprinde toate simturile si te transpune intr-o stare din care nu ti-ai mai dori sa iesi. Finalul este atat de brusc incat ai impresia ca ai cazut de undeva.
Yann Tiersen a intrat si a iesit de pe scena ca o umbra, fara sa spuna multe, fara sa faca mai mult de un semn cu mana si sa spuna “Buna seara”. Insa ceea ce a facut pe scena e peste cuvinte. O explozie de energie, care venea nu numai din partea lui ci si a bandului, transpusi total in muzica pe care o interpreteaza. Tiersen a trecut cu usurinta de la chitara, la vioara careia ii sareau perii arcusului, la sintetizator si inapoi la chitara caruia recent i-a devenit fidel.
Muzica lui Tiersen nu poate fi clasificata, e ba minimalist, ba cu influente de Chopin, ba influentat de muzica populara franceza, insa oricare ar fi acestea, se amesteca in ceva extraordinar. Francezul nu este un om al multor cuvinte si dupa cum am vazut eu la conferinta de presa nici nu ii prea place sa tot fie identificat cu muzica din Amelie si Good Bye Lenin. Totusi, a mentionat noul album, care va contine opt piese, lungi ca intindere, si fara pauza intre ele, vazute ca un tot unitar. El a scos mai multe albume de atunci si totusi se pare ca aceasta eticheta s-a lipit de el. Poate aceasta ar fi si explicatia pentru care s-a indreptat spre zona chitarei electrice si a rock-ului.
Ascultand piese ca Sur le Fil sau Le Banquet nu imi mai vine nici sa respir, desi poate unii pe care i-am vazut plecand din sala in timpul concertului nu ar fi de acord cu mine. Insa Yann Tiersen nu face o muzica usor digerabila, e deconstructivista, e fara cap si fara coada in sensul bun al expresiei, este neasteptata si daca cineva se asteapta sa inceapa sa o fredoneze pe strada, il a mal a la tete.
Tiersen a cantat piese de pe ultimele sale albume, evitand, asa cum anuntase in conferinta, piese de pe Amelie si Good Bye Lenin. Si nici ca mi-a parut rau, am petrecut o ora si jumatate pe jos, ascultand o muzica geniala. Cu cateva scapari pe ici pe colo si un bas mai pronuntat in zona in care ma aflam eu (de data asta am stat in fata, bad idea),concertul a fost ceva ce nu imi doream sa se termine.
Tags: amelie poulain, comptine d'une autre ete, good bye lenin, le banquet, les retreouvailles, yann tiersen
Amorphis, Before the Dawn, Amoral@ Arenele Romane
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Monden
Frig, ploaie si octombrie, combinatia perfecta pentru un concert metal. Concertul de aseara, 29 octombrie, a avut loc intr-un cort, fapt care insa nu a deranjat deloc nici publicul si nici trupele prezente. N-a fost atat de plin pe cat m-as fi asteptat ceea ce a fost numa’ bine, pentru ca nu aveam deloc dorinta sa ma sufoc intr-o mare de oameni. Am stat ceva mai spate, unde oricum era mai aerisit si se auzea cel mai bine. Yeah, nu degeaba baiatul cu sunetul sta in spate, dar multa apa va curge pe Dambovita pana cand “expertii” vor intelege si acest fapt.
Revenind la concertul propriu-zis. Amoral- Nu mi-au spus nimic. Dar absolut nimic, decat ca sunt o formatie de “copii” (daca va uitati pe site veti observa ca media de varsta e 21 de ani), o proasta imitatie de Children of Bodom, cu metalisme pe alocuri si un vocal care nu face fata pe piesele “clear”. Baietii cu pletele fluturande au cantat cam jumatate de ora, timp in care lumea s-a adunat la concert. N-au avut prea mule reactii din partea publicului si e lesne de inteles de ce.
Before the Dawn- o trupa care impune respect, insa concertul asta m-a cam dezamagit. Nu ii auzisem niciodata live, dar aveam in minte piese ca Seraphim, My Darkness sau The Bitter End. Ce am auzit la concertul de aseara mi s-a parut aceeasi piesa pusa pe repeat, cu pauze de dat caseta inapoi cu creionul. Au cantat piese de pe noul album, care nu s-au remarcat cu nimic in restul playlistului. Si nu pot da vine pe sonorizare, pentru ca s-a auzit foarte bine, cu un exces de bass pe ici, pe colo. Totusi, Before the Dawn au fost primiti cu ceva mai mult entuziasm de public, primind chiar si rasuciri de plete sau maini ridicate prin aer, in afara de aplauzele specifice. Mi-a placut intrarea : “We are Before the Dawn, surprisingly another Finnish band.” Oricum, era clar ca nici o formatie pusa in deschidere nu se va bucura de acelasi entuziasm care s-a resimtit in cort incepand cu ora 22:00.
Cand pe scena au intrat Amorphis publicul s-a dezlantuit (ce cliseu!). Un concert foarte bun din toate punctele de vedere. Nu am fost la celelalte concerte Amorphis de pe la noi, asa ca nu am avut cu ce sa fac o comparatie, insa acesta a fost chiar bun. Cu piese mai vechi, majoritare in playlist, dar si de pe noul album Skyforger. Evident, nu puteau sa lipseasca pe final Silent Waters si Black Winter Day, spre bucuria publicului, care oricum stia versurile fiecarei piese.
Amorphis au oferit un concert plin de energie, cantat corect din toate punctele de vedere. Nu are sens sa descriu atmosfera din cort, pentru ca era clar entuziasmul general si “trairea” celor prezenti la concert. In fata era ceva mai multa activitate de plete, maini prin aer si grohaieli imitationiste, dar in spate era destul de calm si liniste. Nu mi-a parut rau ca am stat atatea ore in picioare, pentru ca a meritat asteptarea. Amorphis sunt genul de formatie cu experienta scenei care stiu sa incalzeasca publicul si sa faca un concert foarte bun, caruia chiar nu ai nimic sa ii reprosezi. Imi place ca s-au intors la inspiratia Kalevaliana, pentru ca asta ii face sa scoata materiale geniale.
Tags: amoral, amprphis, before the dawn, black winter day, dambovita, metal, my seraphin, silent waters, skyforger
Natalie Cole@Sala Palatului
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Monden
Natalie Cole a fost un concert superb, genul de spectacol la care te afunzi bine in scaun si lasi muzica sa te cuprinda. Sau cum a spus si ea la inceputul concertului: “This is the kind of show were you lay back, listen, snap your fingers, pat your thigh or pat someone else’s thigh”.
Cantareata ne-a incantat cu aproape doua ore de muzica, creand o atmosfera asemanatoare celor din cluburile de jazz: relaxanta si placuta. A trecut prin piese mai noi si mai vechi, incluzand cele cantate in duet cu tatal ei, Nat King Cole. Punctul culminant al serii fiind chiar piesa Unforgettable, in timpul careia pe un ecran din spate a fost proiectat clipul cu artisul pe care il stim atat de bine.
Din playlist nu au lipsit, Unforgettable, Walking My Baby Home, Coffee Time, Lollipops and Roses, Something’s Gotta Give, Nice ‘n’ Easy (piesa a lui Frank Sinatra), The Best Is Yet To come, Fever (care a sunat genial, fiind primit foarte bine de public), Mona Lisa, un medley din For Sentimental Reasons/Tenderly/Autumn Leaves, Better Than Anything (in orginal cantata impreuna cu Diana Krall).
Natalie Cole s-a intors pe scena pentru doua bis-uri, la ultimul aparand desculta, spunand ca pantofii o incomodau. A comunicat pe tot parcusul spectacolului cu publicul, fie vorbind despre piesele pe care urma sa le cante, fie multumind pentru aplauzele care se auzeau dupa fiecare inceput de piesa. Publicul a fost unul foarte receptiv si cunoscator, in sala fiind prezenti oameni cam de toate varstele.
Muzica Nataliei Cole te pune intr-o stare din care nu iti mai doresti sa iesi, genul de muzica ce te face sa inchizi ochii, sa dai usor din cap pe ritm si sa nu te mai gandesti la nimic altceva. Iar asta s-a simtit din plin la Sala Palatului marti seara.
Tags: coffee time, frank sinatra, lollipops and rose, nat king gole, natalie cole, unforgettable, walking my baby home
ZZ Top@ Sala Polivalenta
Posted by Aberatia Policroma | Filed under Monden
Voi spune de la inceput ca nu sunt o fana infocata a celor de la ZZ Top, iar cunostintele mele muzicale se rezumau la Legs, Sharp Dressed Man si Gimme All Your Loving.
Cri Gri, formatia din deschidere, nu imi plac, dar de nici o culoare. Genul de muzica pe care il canta nu ma inspira si poate aceasta ar fi si explicatia pentru care lumea nu a inceput sa se adune la concert decat in jurul orei 20:00 cand erau programati sa intre pe scena “texanii barbosi”. Romanii mi s-au parut o alegere nefericita pentru acest concert, mai degraba as fi mers pe mana unei formatii de heavy metal. Oricum, cei prezenti la spectacol au fost de la metalisti inraiti pana la “oameni obisnuiti”, de la tineri si copii mici, pana la persoane trecute de a doua tinerete. Ceea ce nu e decat o bila alba pentru ZZ Top, pentru ca sunt in stare sa atraga un public atat de variat.
Concertul in sine a fost bun, sunetul a lasat un pic de dorit, pe ici pe colo,vocea lui Billy nu era in forma maxima, dar se vedea ca se simt atat de bine pe scena incat nu mai a contat. Atmosfera a fost foarte buna, publicul stia pentru ce a venit si were enjoying the concert. In mod clar, scena nu a fost lipsita de aparitia unei domnisoare care il invita pe Billy sa cante blues, dupa o scurta conversatie in romana. Ocazie cu care acesta a cerut “his blues hat”, adusa de doua “iepurase” sumar imbracate. Evident, pentru piesa “Legs” si-au facut aparitia renumitele chitare imbracate in puf alb, iar Dusty ne-a aratat chitara pe care scrie “BEER”.
Billy ne-a facut prezentat o sticla de whisky pe care a aruncat-o nonsalant inspre spatele scenei, prinsa fiind de un tehnic, care a si luat o dusca, iar Dusty si-a aprins o tigara.
Playlistul a fost variat, cuprinzand Le Grange, Sharp Dressed Man, Cheap Sunglasses, Got Me Under Pressure, Legs, Party on the Patio. Cele mai cunoscute, de altfel, au fost cantate inainte de bis, dar publicul prezent i-a chemat de doua ori la rampa, ceea ce cred ca a fost neasteptat chiar si pentru ei.
Texanii fac muzica de 40 de ani si este uimitor cum in tot acest timp au reusit sa scoata piese de succes si sa isi pastreze consecventa stilului. Placerea de a canta si de a fi pe scena razbate inspre public si asta conteaza foarte mult. Chiar daca nu au fost foarte vorbareti, mai mult de un “Are we having a good time now?” si “Hello, Bucharest!” nu au spus, insa au avut o sala plina.
Tags: beer, cheap sunglasses, cri gri, dusty, gimme all your loving, got me under pressure, legs, party on the patio, sharp dressed man, zz top
